Descriere:

Invenţia se referă la un traductor care converteşte mişcările ritmice toracice ale unui subiect uman, datorate respiraţiei, în semnale electrice care pot fi prelucrate ulterior în vederea evaluării eficacităţii respiraţiei prin determinarea unor parametri precum amplitudinea respiraţiei (volumul de aer inhalat) şi ritmul respirator. Traductorul conform invenţiei este constituit din două părţi: o construcţie electromecanică constând dintr-o carcasă (7) în care sunt incluse patru elemente sensibile din fir magnetic amorf, montate după direcţii paralele, două dintre ele, FMAa1 şi FMAa2, considerate active, fiind supuse acţiunii unei forţe provocate de mişcările toracice datorate respiraţiei şi acţiunii perturbatoare a câmpurilor magnetice externe, iar celelalte două, FMAp1 şi FMAp2, considerate pasive, supuse doar acţiunii aceloraşi câmpuri magnetice externe, cele patru elemente sensibile fiind montate electric în punte, două câte două pe laturi opuse, puntea fiind alimentată în curent alternativ. Mişcările toracice produc, prin intermediul unei benzi (1) rigide şi a unor resorturi (9), o forţă de întindere asupra elementelor active, proporţională cu amplitudinea mişcării care produce, la rândul ei, variaţii ale impedanţei elementelor active şi, în final, un semnal electric la bornele punţii. Cea de-a doua parte a traductorului o reprezintă circuitul de condiţionare a semnalului rezultat din punte, format dintr-un amplificator (A1) de instrumentaţie, dintr-un filtru (FS) selectiv şi dintr-un detector (DVV) al valorilor de vârf.