Descriere:

Invenţia se referă la o metodă de control al stabilităţii proceselor de strunjire cu control automat sau al celor cu control manual, astfel încât productivitatea acestor procese să fie menţinută la un nivel cât mai ridicat. Metoda conform invenţiei constă în monitorizarea on-line a componentei forţei de aşchiere sub forma unui număr i = 5...10 serii de timp succesive, fiecare serie de timp acoperind un ciclu de aşchiere, adică o rotaţie completă a piesei, la care prima are, la unul dintre capete, valoarea momentană a forţei, fiecare serie fiind, la rândul ei, divizată într-un număr j = 4...6 secvenţe, rezultând astfel un număr total de 20...60 de secvenţe, pentru fiecare dintre aceste secvenţe se calculează valoarea unui indicator Idefinită ca raportul dintre valoarea medie a distanţei dintre două extreme locale succesive ale semnalului şi valoarea medie a acestuia, pe baza căruia fiecare secvenţă (i, j) este evaluată ca fiind stabilă, adică I< 0,1, şi instabilă în caz contrar, iar pentru fiecare secvenţă considerată instabilă se calculează valoarea indicatorului I, definită ca raportul dintre valoarea maximă a funcţiei de autocorelaţie şi valoarea coeficientului de corelaţie cu secvenţa (i-1, j), şi aceasta este considerată ca fiind regenerată primar sau regenerată secundar, după cum indicatorul Ieste mai mare, respectiv, mai mic decât unitatea, stabilirea corecţiilor necesare procesului de aşchiere se face prin calcularea procentului de secvenţe stabile S, ca raport între numărul secvenţelor stabile şi numărul total de secvenţe evaluate, precum şi procentul secvenţelor regenerate primar RP, obţinut ca raport între num