Descriere:

Invenţia se referă la un scaun flexibil şi protector, a cărui formă, poziţie, consistenţă, precum şi raporturile între părţile lui componente corespund cu particularităţile anatomice ale corpului uman, facilitând mişcările persoanei aşezate, şi oferă protecţie pasagerilor şi conducătorului auto în cazul transportului de persoane, scaunul eliminând posibilitatea îmbolnăvirilor datorate poziţiei aşezat, generate de scaunele actuale. Scaunul conform invenţiei este alcătuit dintr-un şezut (1, 41, 43, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53) tapiţat sau rigid, care, prin forma lui specială, permite contactul şi transmiterea presiunilor de aşezare, rezemare laterală şi fixare ale corpului utilizatorului numai corespunzător zonelor (2 şi 3) optime de aşezare, care sunt simetrice faţă de planul median al scaunului, având formă spaţială şi mărimea corespunzătoare dimensiunilor antropometrice ale corpului uman, iar forma lor în proiecţie pe două plane înclinate cu 45° faţă de planul median al corpului, de o parte şi de alta, este asemănătoare unor palme umane cu degetul mare spre exterior; poziţiile zonelor (2 şi 3), văzute din spate, au drept limită, în partea superioară articulaţiile coxofemurale şi marginile laterale ale celor două oase coxale şi coboară pe două treimi din lungimea oaselor femurale a căror axă proiectată după o direcţie de 45° faţă de planul median împarte zonele (2 şi 3) în două părţi aproximativ egale, care corespund ca întindere suprafeţei ocupate de muşchii mari fesieri, semitendinoşi, şi bicepşilor crurali, iar în funcţie de harta topografică, cu regiunile anatomice ale posteriorului uman, zonele (2 şi 3) cuprind în totalitate regiunile (4) fesiere, două treimi din partea de sus a regiunilor (5) femurale posterioare şi jumătatea de sus a regiunii (6) femurale laterale, şi o parte (a, k, l) adiacentă, care nu permite contactul cu corpul utilizatorului, fiind mai lată şi mai adâncă în partea din spate, micşorându-şi treptat secţiunea către partea din faţă.