Descriere:

Invenţia se referă la materiale compozite cu proprietăţi dirijate şi la un procedeu de obţinere a acestora, ele fiind utilizate la înlocuirea oţelului, a bronzurilor şi a alamelor, în procesul de fabricaţie a organelor de maşini, cum sunt: bucşele, discurile sau roţile dinţate, având avantajul că au o rezistenţă mărită la uzură şi oxidare, şi pot funcţiona până la temperaturi de 1000°C. Materialele compozite, conform invenţiei, sunt constituite dintr-o cantitate de 91...50% materiale ceramice oxidice sau carburi metalice pulverulente, care constituie matricea compozitului, o cantitate de 8...48,5% pulberi sau fibre din oţel, cu raportul Lungime/Diametru < 20, ca material de armare, împreună cu 1...1,5% stearat de zinc sau parafină, materialele compozite având următoarele proprietăţi: densitatea ρ = 2740...3000 kg/m, compactitatea C = 84...96%, porozitatea P = 4...16% şi uzura gravimetrică cuprinsă între valorile 0,09 şi 0,11 g. Procedeul conform invenţiei constă într-o aranjare dirijată a pulberilor şi a fibrelor de oţel conţinute în matrice, prin aplicarea asupra acesteia a unui câmp magnetic generat de o bobină alimentată de la o sursă de curent continuu, şi are următoarea succesiune de operaţii: umplerea matriţei (), aplicarea câmpului magnetic şi vibrarea (), compactarea () la presiuni cuprinse între 400 şi 600 MPa, prin presatrea unilaterală, bilaterală, izostatică sau prin vibropresare, extragerea compactatului (), sinterizarea () în atmosferă de azot sau vid la o temperatură de 400°C, pentru eliminarea lubrifianţilor, iar ultima operaţie este de creştere a temperaturii până la T = 1050...1100°C şi menţinerea acest