Descriere:

Invenţia se referă la un violoncel cu cinci corzi şi arcuş, cu caracteristici tehnico-interpretative datorită cărora se pot forma ansambluri instrumentale camerale şi orchestrale de tipul: duo, trio, cvartet de coarde, orchestră de coarde şi orchestră simfonică cu partitură de violoncel, pentru interpretarea compoziţiilor muzicale, folosind o singură tehnică şi notaţie muzicală. Violoncelul conform invenţiei este compus dintr-un corp de rezonanţă, format din două plăci (a şi c) de rezonanţă, un butuc (g) care susţine un picior (h) de care se leagă un cordar (i) cu cinci orificii, de care sunt prinse cinci corzi: MI-LA-RE-SOL-DO, întinse peste un căluş (k) mai gros, cu cinci crestături, pentru a susţine corzile, o tastieră (l) prelungită, fixată pe un gât (m), deasupra corpului de rezonanţă, şi un prăguş (n) al tastierei (l) cu cinci corzi, peste care trec cele cinci corzi, legate de un cap (o) pentru întinderea corzilor de cinci cuie de acordaj, dispuse în mod special, trei pe partea corzilor subţiri, şi două pe partea corzilor groase; pe suprafaţa interioară a plăcii de rezonanţă este lipită, cu unele degajări nelipite, o bară (e) de rezonanţă, între cele două plăci (a şi c) de rezonanţă fiind dispus un pop (f) reprezentat la piciorul căluşului (k), pe partea stângă.