Descriere:

Invenţia se referă la o metodă de control al motoarelor asincrone de tracţiune ale locomotivelor autonome. Metoda, conform invenţiei, se bazează pe faptul că, în orice punct staţionar de funcţionare a motorului asincron, există o valoare optimă a frecvenţei de alunecare care maximizează randamentul motorului, iar dependenţa frecvenţei de alunecare optime de viteză, la curent constant, este liniară pe două domenii de variaţie a vitezei, pe faptul că realizarea proceselor dinamice de accelerare sau decelerare, cu acceleraţiile cerute de vehicul, se obţin tot prin controlul frecvenţei rotorice de alunecare, prin forţarea valorilor optime corespunzătoare regimului staţionar, rezultând tot o variaţie liniară, şi pe modalitatea de modificare a frecvenţei rotorice de alunecare la trecerea din regimul dinamic în regimul staţionar şi invers, astfel încât să nu existe şocuri dinamice nepermise, metoda cuprinzând descompunerea regimului tranzitoriu în două etape: regim tranzitoriu greu, când eroarea relativă de viteză (ε) depăşeşte o limită impusă (ε), şi regim tranzitoriu uşor, când eroarea relativă de viteză este egală cu sau sub limita impusă.