Descriere:

Invenţia se referă la un autovehicul şi la o metodă de deplasare a acestuia, astfel încât autovehiculul să aibă posibilitatea de a se deplasa după ce a rămas iniţial blocat/împotmolit pe o suprafaţă acoperită, de exemplu, cu noroi, zăpadă, gheaţă, nisip, sau în cazul în care trebuie să urce sau să coboare pe o suprafaţă cu o înclinaţie de peste 45°. Autovehiculul conform invenţiei cuprinde un şasiu (S), o pluralitate de roţi (1a, 1b, 1c şi 1d), fiecare roată fiind prevăzută, respectiv, cu câte un dispozitiv (3a, 3b, 3c şi 3d) de frânare cu care poate fi imobilizată, un corp (C) fixat solidar de şasiu (S), un ansamblu de deplasare fixat de corp (C), prin intermediul căruia cel puţin o roată (1a, 1b, 1c şi 1d) poate fi deplasată în raport cu corpul (C) şi cu şasiul (S) pe direcţia de deplasare în linie dreaptă, între o primă poziţie extremă şi o a doua poziţie extremă, un ecartament şi o gardă la sol, fiecare cu o valoare prestabilită, ansamblul de deplasare putând deplasa şasiul (S), pe direcţia de deplasare în linie dreaptă, în raport cu acea roată (1a, 1b, 1c şi 1d), atunci când acea roată (1a, 1b, 1c şi 1d) este imobilizată, păstrându-se nemodificate, tot timpul şi indiferent de poziţia oricăreia dintre roţi, valorile prestabilite ale ecartamentului şi, respectiv, ale gărzii la sol. Metoda conform invenţiei constă într-o primă etapă în imobilizarea unui şasiu (S) şi deplasarea a cel puţin unei roţi (1a, 1b, 1c şi 1d) dintr-o primă poziţie extremă într-o a doua poziţie extremă, apoi imobilizarea acelei roţi (1a, 1b, 1c şi 1d) şi deplasarea şasiului (S), în raport cu acea roată (1a, 1b, 1c şi 1d) menţionată, să revină din a doua poziţie extremă în prima poziţie extremă şi, în final, repetarea succesivă a celor două etape.