Descriere:

Invenţia se referă la o metodă de măsurare a mobilităţii dinţilor care este utilizată în domeniul stomatologiei şi a paradontologiei, fiind utilă în profilaxia şi în determinarea gradului de instalare a bolii paradontale şi a tratamentului posibil necesar. Metoda conform invenţiei constă în aplicarea pe suprafaţa ocluzală funcţională a dintelui a unei forţe constante, în mai multe puncte, în plan orizontal faţă de axa dintelui, măsurarea/identificarea deplasării dintelui sub acţiunea forţei aplicate, încadrarea mobilităţii dentare în funcţie de deplasarea măsurată, conform statusului parodontal şi indexurilor existente, depistarea punctului de mobilitate maximă în vederea efectuării de către medicul stomatolog a echilibrării ocluzale, pentru dinţii monoradiculari numărul de puncte în care se aplică forţa constantă în plan orizontal fiind în număr de 6, iar pentru dinţii pluriradiculari numărul de pncte în care se aplică forţa constantă în plan orizontal este de 12.