Descriere:

Invenţia se referă la o navetă spaţială cu circuit închis folosită pentru transport interplanetar şi interstelar şi la captarea energiei solare, fiind o combinaţie constructivă între rachetă şi avion în care decolarea şi aterizarea se face pe verticală, iar decolarea pe verticală nu durează mai mult de un minut, după care naveta spaţială este condusă ca un avion folosindu-ne de forţa portantă generată de cele 9 aripi care susţin cele patru rachete ale navetei spaţiale, regimul de avion fiind posibil datorită atmosferei planetei în care se află, excepţie făcând doar satelitul Pământului Luna care are gravitaţia de 0,17 G, dar nu are atmosferă, pentru funcţionarea corectă a navetei acceleraţia acesteia trebuind să fie mai mare de 0,1 G, 1G fiind gravitaţia Pământului. Naveta, conform invenţiei, este alimentată doar din exterior doar cu energie solară şi cu energie de la tunurile cu laser, fiind recomandat ca pe timpul decolării până la ieşirea în spaţiul cosmic să fie folosite tunurile cu laser sau mii de oglinzi care focalizează razele de soare pe naveta care împreună cu fricţiunea va încălzi suprafaţa exterioară a navetei spaţiale şi pentru o încălzire omogenă a întregii suprafeţe a navetei trebuie să se rotească în jurul axei sale de două sau trei ori pe minut, să folosească tunurile de laser pe timpul decolării până la ieşirea în spaţiul cosmic, dând posibilitatea micşorării cantităţii de combustibil aflată la bordul navei care va fi de 20 de ori mai mică pentru punerea navetei în spaţiul cosmic al planetei noastre, sistemul de propulsie fiind realizat de 19 motoare dublă rachetă, adică rachetă în rachetă, racheta interioară funcţionând prin arderea hidrogenului şi oxigenului, iar racheta exterioară concentrică este alimentată cu aburi de înaltă presiune care spală racheta interioară acumulând o şi mai mare energie termică, respectiv, cinetică, naveta mai are patru rachete, având în total 76 de motoare dublă rachetă.