Descriere:

Invenţia se referă la o metodă pentru comanda invertoarelor monofazate, utilizate la încălzirea prin inducţie cu circuit de rezonanţă de tip paralel. Metoda conform invenţiei se bazează pe legătura care există la rezonanţă între valorile efective ale curenţilor prin invertor (), printr-un inductor () şi printr-un condensator () de rezonanţă, care fac parte din schema sistemului de încălzire prin inducţie, şi constă din aceea că respectivii curenţi prin inductor () şi prin condensator () se obţin de la nişte traductoare () de curent, iar prin însumarea lor într-un sumator (), se obţine şi curentul de la ieşirea invertorului (), apoi cei trei curenţi se înmulţesc cu ei înşişi, iar semnalele astfel obţinute se aplică unor filtre trece-jos (), la ieşirile cărora se obţin pătratele valorilor efective ale celor trei curenţi, după care, în cadrul unui bloc (), se face înmulţirea cu un coeficient (k) supraunitar sau subunitar, a pătratului valorii efective a curentului prin inductor, după cum se doreşte să se obţină o frecvenţă de comandă mai mare sau mai mică decât frecvenţa de rezonanţă a sarcinii, apoi se calculează, în cadrul unui alt sumator (), eroarea sistemului, care este aplicată în continuare unui regulator de frecvenţă () tip PI, a cărui ieşire este valoarea numerică a frecvenţei de comandă a invertorului, iar în cadrul unui oscilator () comandat în tensiune, această valoare este convertită în semnale de comandă a celor patru tranzistoare ale invertorului ().