Descriere:

Invenţia se referă la un procedeu de valorificare a şlamurilor de furnal din siderurgie, acumulate în halde care poluează solul, procedeu în urma căruia se obţin două produse finite, şi anume: minereul de fier şi praful de cocs, care pot fi refolosite ca materii prime pentru siderurgie. Procedeul conform invenţiei constă, în primă fază, într-o operaţie de dezintegrare a acumulărilor sub formă de bulgări () cu conţinut de aluminosilicaţi, formaţi în timp, prin mărunţirea şlamului în mori cu bile sau în mori cu tambure dotate cu bare şi sortat cu un clasor () dublu spiralat, dezintegrarea este produsă în mediu umed, având raportul s/l = 1/ 2...2,5, după care urmează separarea fierului şi a compuşilor acestuia faţă de restul componentelor cu ajutorul unui hidrociclon (), la această operaţie separându-se 60...70% din cantitatea de Fe şi compuşii acestuia, restul tulburelii se tratează cu petrol lampant, ca spumant, într-un vas de agitare şi este condusă la celulele de flotare () pneumomecanice unde, în spuma creată, se separă aproape integral praful de cocs, spuma filtrându-se () apoi printr-un filtru tambur, iar produsul de cameră care mai conţine cantităţi importante de Fe este trimis la un îngroşător (), de unde îngroşatul, după filtrare pe un filtru tambur, se amestecă cu produsul obţinut după hidrociclonare (), formând un produs care datorită caracteristicilor este minereu de Fe, întregul procedeu fiind în circuit închis, apa rezultată din diferite faze este recirculată, pierderile de apă fiind de maximum 20%, iar înainte de începerea unui nou ciclu de recuperare, produsul de cameră este supus unei operaţii de separare m