Descriere:

Invenţia se referă la un procedeu de valorificare a prafurilor şi a şlamurilor feroase ultrafine poluante, rezultate din siderurgie şi la un agregat de topire de tip cubilou, utilizat pentru recuperarea unor materii prime pentru siderurgie, cu costuri reduse. Procedeul conform invenţiei constă în realizarea unui amestec de deşeuri, care conţine minimum 35% oxizi de Fe, 20...24% C cu granulaţia mai mică de 1,2 mm, care poate fi praf de cocs sau cărbune, oxizi de Si, Ca, Al, Mg, Zn, Pb şi Cu în diferite proporţii şi 7...12% liant, care poate fi var, bentonită, smoală sau ciment cu apă, amestecul se brichetează pe prese () cu tambur, în brichete cu dimensiuni cuprinse între 60 şi 100 mm, având o rezistenţă mecanică de 50...70 Kf/cmşi o densitate în vrac de 2,3...3,0 t/m, se pregăteşte o şarjă mixtă din minimum 40% scoarţe metalice recuperate, maximum 60% brichete şi un adaos de 3...12%, format din calcar, fluorină şi carbid cu granulaţia de 40...60 mm, care sunt topite împreună cu cocsul metalurgic cu dimensiuni cuprinse între 40 şi 100 mm, având minimum 84% cenuşă, şarjele sunt încărcate în porţii calculate în funcţie de dimensiunile agregatului, astfel încât înălţimea stratului de cocs să fie cuprinsă între 0,3 şi 0,35 m, iar greutatea încărcăturii metalice să fie calculată ca un raport Q = 0,2...0,28 t cocs/t fontă, debitul de aer Q= (40...60)D, timpul dintre momentul încărcării şi momentul topirii este de maximum 40...50 min, iar temperatura la nivelul încărcăturii este de minimum 550°C. Agregatul () conform invenţiei poate avea cuva () cilindrică sau tronconică cu un diametru D = 0,4...3,2 m, în funcţie de capacitatea