Descriere:

Invenţia se referă la o metodă de îmbunătăţire a rezistenţei la coroziune şi a proprietăţilor mecanice ale oţelurilor prin tratamente de carburare şi carbonitrurare în plasmă de electroliză în regim anodic. Metoda conform invenţiei utilizează o celulă specială cu facilităţi pentru răcirea şi recircularea electrolitului, proba de tratat fiind introdusă foarte lent în electrolit pentru a asigura condiţii de curgere laminară a electrolitului în vecinătatea probei, ceea ce asigură formarea în jurul probei a învelişului abur - gaz care face posibilă derularea celor două tratamente, astfel:1) tratamentul de carburare prin saturare anodică are loc într-un electrolit bazat pe soluţie apoasă de glicerină, la tensiuni cuprinse între 200...300 V timp de 3 min. producând pe oţelul austenitic 304L un strat superficial din carburi de Fe şi Cr acoperite de magnetită, iar pe oţelul carbon OLC 37 un strat de carbură de Fe acoperit de magnetită, şi2) tratamentul de carbonitrurare prin saturare anodică în plasmă electrolitică are loc într-un electrolit bazat pe soluţie apoasă de uree, la tensiuni cuprinse între 240...280 V timp de 5 min., producând pe oţelul austenitic 316L un strat superficial de aproximativ 6 μm care acoperă o zonă de difuzie cu grosimea de 20 μm alcătuită din carbură şi nitrură de Fe, Fe7C3 şi y-FeN, acoperite de magnetită, rezultatele îmbunătăţindu-se prin creşterea tensiunii de lucru astfel: la 280 V se obţin cele mai bune rezultate, densitatea curentului scăzând de 4 ori, microduritatea în strat creşte de 2 ori şi se îmbunătăţesc proprietăţile tribologice astfel încât valoarea coeficientului de frecare este cuprinsă între 0,48...0,5 pentru proba carbonitrurată faţă de 0,8...0,84 pentru proba netratată.