Description:

Invenţia se referă la o sticlă boro-fosfatică cu conţinut de oxid de litiu, oxid de aluminiu şi oxid de zinc, dopată cu pământuri rare, metale tranziţionale şi post-tranziţionale, şi la un procedeu de fabricaţie a acesteia, sticla fiind utilizată pentru obţinerea rotatorilor Faraday sau a senzorilor magnetooptici şi în alte aplicaţii ce necesită materiale cu proprietăţi magnetooptice. Sticla conform invenţiei conţine formatori de reţea vitroasă, exprimate în procente molare: 5...20% BO, 14...75% PO, modificatori de reţea vitroasă: 2...15% LiO, stabilizatori chimici, termici şi mecanici: 2...20% AlO, 2...20% ZnO, împreună cu 3...75% din următorii oxizi ai metalelor tranziţionale şi post-tranziţionale ce induc proprietăţile magnetooptice, introduşi singuri sau în perechi: CoO, FeO, FeO, FeO, VO, ZrO, NbO, MoO, WO, SnO, SbO, PbO, BiO, şi oxizi ai pământurilor rare: TbO, DyO, CeO, EuO, PrO, NdO, SmO, GdO, HoO, ErO, TmOşi YbO. Procedeul conform invenţiei are următoarele etape: prepararea pe cale umedă a amestecului de materii prime cu amestecare continuă până la 120...150°C, şi turnarea acestuia, când este încă fluid, în creuzetul de topire, pretopirea amestecului la temperaturi de 150...900°C, cu creşterea controlată a temperaturii până la topirea amestecului ce are loc la temperaturi de 950...1300°C, afinarea topiturii, omogenizarea şi condiţionarea acesteia, turnarea topiturii vitroase în matriţe de grafit spectral pur, preîncălzite până la temperatura de recoacere, recoacerea în cuptoare electrice cu rezistenţe din sârmă de SiC, urmată de prelucrarea probelor pentru determinarea proprietăţilor fizico-chimice prin debitare, şlefuire cu carbură de Si de 250, 400 şi 600 mesh, şi polişare cu ajutorul suspensiilor de oxid de ceriu cu granulaţie de 800 mesh.