Descriere:

Invenţia se referă la captarea energiilor mareice. Captarea energiilor mareice, conform invenţiei, se poate realiza creând în obstacolul mareic o galerie (1) ascendentă până la o înălţime rezonabilă, în funcţie de forţa talazului, care, sus, scade aproape de zero, se înmagazinează într-un rezervor (R) având un diametru de 10 m şi o lungime de 1000 m, unde, în momentul în care este plin, apa dintr-o galerie (2) trece într-o galerie (3) de aducţiune, care, datorită forţei gravitaţionale, ajunge într-o turbină (T) centrală, după care ajunge în marea liniştită, situată pe versantul opus, în intervalul dintre două valuri folosindu-se apa din rezervorul (R) care trece printr-o galerie (6), care, comandată automat, ocoleşte printr-o altă galerie (5), la nevoie, turbina (T) centralei, iar pentru o funcţionare normală, aerul trebuie evacuat printr-o galerie (7).